hidrocarbonat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HIDROCARBONÁT, hidrocarbonate, s. n. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen, oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă. – După
fr. hydrocarboné.hidrocarbonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din
fr. hydrocarbonate.hidrocarbonat (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROCARBONÁT s.m. Hidrat de carbon. [Cf. fr.
hydrocarbonate].
hidrocarbonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROCARBONÁT s. m. carbonat bazic hidratat. (< fr.
hydrocarbonate)
hidrocarbonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrocarbonát (hi-dro-) s. m.,
pl. hidrocarbonáți