hermeneutic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [
Var.:
ermenéutic, -ă adj.] – Din
fr. herméneutique.hermeneutic (Dicționar de neologisme, 1986)HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var.
ermeneutic, -ă adj. / < fr.
herméneutique].
hermeneutic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HERMENEÚTIC, -Ă I.
adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr.
herméneutique, gr.
hermeneutike, /II/ germ.
Hermeneutik)