heretisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERETISÍ, heretisesc, vb. IV.
Tranz. V. hiritisi.heretisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)heretisí (heretisésc, heretisít), vb. –
1. A saluta, a de binețe. –
2. A felicita. –
Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi,
Dict., 195).
Sec. XVIII. –
Der. hiritiseală (
var. firitiseală),
s. f. (felicitare);
heretismă, s. f. (felicitare), din
ngr. χαιρέτισμα,
înv.;
heretisanie, s. f. (
înv., felicitare), din
v. sb. heretisanije (
cf. Vasmer,
Gr., 63).
heretisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heretisì (hiritisì) v.
1. a felicita:
să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.;
2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].