heraldic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc.
2. Adj. Care aparține heraldicii (
1), privitor la heraldică. – Din
fr. héraldique.heraldic (Dicționar de neologisme, 1986)HERÁLDIC, -Ă adj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr.
héraldique].
heraldic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HERÁLDIC, -Ă I.
adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr.
héraldique)
heraldic (Dicționaru limbii românești, 1939)*heráldic și
er-, -ă adj. (d.
herald). Relativ la blazon:
știința heraldică. S. f. Știința heraldică.
heraldic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, adj. 2. Care aparține heraldicii (
1), privitor la heraldică. – Din
fr. héraldique.heraldic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heráldic adj. m.,
pl. heráldici; f. heráldică, pl. heráldice