herald (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din evul mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din
lat. heraldus. Cf. fr. héraut.herald (Dicționar de neologisme, 1986)HERÁLD s.m. Ofițer însărcinat cu organizarea sărbătorilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. [< lat.t.
heraldus].
herald (Marele dicționar de neologisme, 2000)HERÁLD s. m. ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. (< lat.
heraldus)
herald (Dicționaru limbii românești, 1939)*heráld și
er- m. (mlat.
heraldus, it.
araldo, fr.
héraut, d. francicu
*hariwald, care conduce oastea, voĭevod, duce). Un fel de funcționar public care comunica declarațiunile de războĭ saŭ ducea alte veștĭ (craĭnic, pristav). Persoana luĭ era sacră. – În sec. 19 și
erold și (Gr. Al.)
arold.herald (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heráld s. m.,
pl. herálzi