heptodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEPTÓDĂ, heptode, s. f. Tub electronic cu vid care are șapte electrozi. – Din
fr. heptode, germ. Heptode.heptodă (Dicționar de neologisme, 1986)HEPTÓDĂ s.f. (
Electr.) Tub electronic cu șapte electrozi. [< fr.
heptode].
heptodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEPTÓDĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr.
heptode, germ.
Heptode)
heptodă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEPTÓDĂ (‹
fr. {i}; {s}
hepta-)
s. f. Tub electronic cu vid, care are șapte electrozi; catodul emițător, cinci grile și anodul. Are funcția de schimbător de frecvență sau de amplificator de pantă variabilă, de înaltă sau medie frecvență.
heptodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!heptódă (hep-to-/hept-o-) s. f.,
g.-d. art. heptódei; pl. heptóde