hematocrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEMATOCRÍT, hematocrite, s. n. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. – Din
fr. hématocrite.hematocrit (Dicționar de neologisme, 1986)HEMATOCRÍT s.n. (
Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl.
-te. / < fr.
hématocrite, cf. gr.
haima – sânge,
krites – care alege].
hematocrit (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr.
hématocrite)
hematocrit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HEMATOCRÍT (‹
fr. {i}; {s}
hema- +
gr. krites „care judecă”)
s. n. Aparat pentru stabilirea volumului procentual de hematii. La bărbați valoarea normală este de 43%, iar la femei, de 41%.
Sin. hematoglobinometru.hematocrit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hematocrít (-to-crit) s. n.,
pl. hematocríte