heliotropină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOTROPÍNĂ, heliotropine, s. f. Substanță chimică cristalină extrasă din heliotrop (
3), cu miros de violete, utilizată în industria parfumurilor și în cosmetică. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliotropine, germ. Heliotropin.heliotropină (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOTROPÍNĂ s.f. Produs sintetic care înlocuiește esența de heliotrop
1; piperonal. [< fr.
héliotropine].
heliotropină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOTROPÍNĂ s. f. produs sintetic care înlocuiește esența de heliotrop
1. (< fr.
héliotropine, germ.
Heliotropin)
heliotropină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliotropínă (-li-o-tro-) s. f.,
g.-d. art. heliotropínei; pl. heliotropíne