heliotermie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [
Pr.:
-li-o-] – Din
heliotermic.heliotermie (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr.
héliothermie].
heliotermie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr.
héliothermie)
heliotermie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliotermíe (-li-o-) s. f.,
g.-d. art. heliotermíei; pl. heliotermíi