helioterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOTERAPÍE, helioterapii, s. f. Tratament care constă în expunerea corpului omenesc la acțiunea razelor solare ultraviolete, folosit în rahitism, reumatism, tuberculoză osoasă, unele boli de piele etc.; baie de soare. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliothérapie.helioterapie (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOTERAPÍE s.f. Tratament care constă în expunerea corpului la acțiunea razelor solare. [Gen.
-iei. / < fr.
héliothérapie, cf. gr.
helios – soare,
therapeia – tratament].
helioterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOTERAPÍE s. f. tratament medical prin expunerea corpului la acțiunea radiațiilor solare. (< fr.
héliothérapie)
helioterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)helioterapíe (-li-o-) s. f.,
g.-d. art. helioterapíei; pl. helioterapíi