heliotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor.
2. Adj. De heliotehnică (
1). [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliotechnique.heliotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr.
héliotechnique)
heliotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, adj. 2. De heliotehnică (
1). [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliotechnique.