heliostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOSTÁT, heliostate, s. n. Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliostat.heliostat (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOSTÁT s.n. Instrument folosit pentru proiectarea unui fascicul de raze solare asupra unui punct, independent de deplasarea Pământului în raport cu Soarele. [< fr.
héliostat, cf. gr.
helios – soare,
statos – oprit].
heliostat (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOSTÁT s. n. celostat folosit în observațiile solare într-o direcție determinată. (< fr.
héliostat)
heliostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!heliostát (-li-os-tat/-o-stat) s. n.,
pl. heliostáte