heliogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu.
2. Procedeu fotomecanic
Vezi nota de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliogravure.heliogravură (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ♦ Gravură lucrată printr-un astfel de procedeu. [< fr.
héliogravure].
heliogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ◊ gravura obținută. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. (< fr.
héliogravure)
heliogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliogravúră (-li-o-gra-) s. f.,
g.-d. art. heliogravúrii; pl. heliogravúriheliogravură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heliogravură f. gravură făcută cu ajutorul fotografiei.