heliogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu.
2. Procedeu fotomecanic
Vezi nota de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliogravure.