helice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELÍCE, helice, s. f. V. elice.helice (Dicționar de neologisme, 1986)HELÍCE s.f. v.
elice.
helice (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca să o ferească de răzbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepsească pentru că l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urmă a transformat-o pe Helice într-o constelație, numită
Ursa Mare. 2. Fiica lui Selinus și soția lui Ion (v. și
Ion).
helice (Dicționaru limbii românești, 1939)*hélice, V.
elice.