heliast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIÁST, heliaști, s. m. Membru al unui cunoscut tribunal din Atena, care-și ținea ședințele în aer liber la răsăritul soarelui. [
Pr.:
-li-ast] – Din
fr. héliaste.heliast (Dicționar de neologisme, 1986)HELIÁST s.m. Membru al unui celebru tribunal atenian, care își ținea ședințele în aer liber la răsăritul Soarelui. [Pron.
-li-ast. / < fr.
héliaste, cf. gr.
heliastes <
helios – soare].
heliast (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIÁST s. m. membru al tribunalului heliaia. (< fr.
háliaste, gr.
heliastes)
heliast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliást (-li-ast) s. m.,
pl. heliáști