helbet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÉLBET interj. (
Înv. și
reg.) Se înțelege! las' pe mine! fii fără grijă! – Din
tc. elbet.helbet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hélbet interj. – Se înțelege! (exprimă siguranța absolută sau încrederea). –
Mr. élbete, megl. élbet. Tc. elbet (Șeineanu, II, 215),
cf. bg. elbete.helbet (Dicționaru limbii românești, 1939)hélbet adv. exclamativ (turc. ar.
elbet, pop.
elbetté, de sigur [!]).
Mold. Fam. De sigur, dor, lasă pe mine, n´avea grijă:
Helbet! N´oĭ muri eŭ! Ĭ-oĭ arăta eŭ! Lehamete [!], dihamete, ducă-se draculuĭ:
helbet de așa noroc!helbet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hélbet (
înv.)
interj.helbet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)helbet adv. las’ pe mine:
despre traiu... helbet ! AL. [Turc. ELBETT, negreșit].