heiuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÉIURI s. n. pl. (
Reg.) Dependințe, acareturi. [
Pr.:
he-iuri] – Din
magh. hely „loc”.
heiuri (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].