hecelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÉCELĂ, hecele, s. f. (
Reg.) Darac. – Din
magh. ecselö.hecelă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. –
Var. hehelă. Mag. ecselö sau
héhél, din
germ. Hechel (Cihac, II, 505). –
Der. hecela (
var. hehela),
vb. (a dărăci).
hecelă (Dicționaru limbii românești, 1939)hécelă f., pl.
e (ung.
ecselö, d. germ.
hechel).
Trans. Raghilă saŭ darac. – Și
héĭhel n., pl.
e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
hecelă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)hécelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac„.
hecelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hécelă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hécelei; pl. hécele