hecht (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HECHT subst. Formă sub care se prezintă pielea după eliminarea părților cu structura prea rară, pentru a putea fi folosită la croit. [
Pr.:
heht] –
Cuv. germ.hecht (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HECHT [hekt],
Ben (1894-1964), scenarist, romancier și dramaturg american. Scenarii (uneori în colab.) de filme („La răscruce de vânturi”, „Notorius”, „Fascinație”), romane („Erik Dorn”) și piese de teatru („Secolul 20”). Autobiografia „Copilul secolului”.
hecht (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hecht (
germ.) [
ch pron. h]
s. n.