havră - explicat in DEX

havră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.

havră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.

havră (Dicționaru limbii românești, 1939)
hávră f., pl. e (turc. havra, sîrb. avra). Iron. Lavră, templu jidănesc. Fig. Hărmălaĭe, hălălaĭe, gălăgie infernală: aicĭ e curat havră!

havră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hávră (înv.) (ha-vră) s. f., g.-d. art. hávrei; pl. hávre

havră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
havră f. (ironic) sinagogă: când pornesc toți să vorbească, parcă-i havră ovreiască PANN. [Turc. HÁVRA].