hatișerif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Turcism
înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din
tc. hatti-șerif.hatișerif (Dicționaru limbii românești, 1939)hatișeríf n., pl.
urĭ și
e (turc. ar.
hattișerif, edict scris orĭ subscris chear [!] de șerif [sultan]. V.
hat 3).
Vechĭ. Edict autograf al sultanuluĭ.
hatișerif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hatișeríf s. n.,
pl. hatișerífurihatișerif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hatișerif n. ordin emanat dela însuș Sultanul:
Turcii deteră lui Ieremia hatișerif de domnie în Moldova BĂLC. [Turc. HATT-I ȘERIF, lit. scrisoare ilustră].