hasmațuchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară
(Anthriscus cerefolium). 2. (
Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele
(Anthriscus silvestris). [
Var.:
asmațúchi, asmățúi s. m.,
hașmaciúcă s. f.] –
Et. nec.hasmațuchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hasmațúchi (-țuchi) s. m.hasmațuchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hasmațúchĭ și
-țúĭ, V.
hașmacĭucă.