haspel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor.
2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din
germ. Haspel.haspel (Dicționar de neologisme, 1986)HÁSPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc.
2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron.
haș-pel, pl.
-uri. / < germ.
Haspel].
haspel (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ.
Haspel)
haspel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HASPEL [háʃpəl] (
cuv. germ.)
s. n. Dispozitiv de formă cilindrică, format dintr-unul sau două tambure acționate cu ajutorul unei manivele (în minerit, electric sau prin presiunea aerului). Este folosit pentru rularea, respectiv, derularea firelor, fibrelor, sârmelor etc., ridicarea, respectiv, coborârea, unor greutăți sau în tăbăcărie pentru prelucrarea pieilor.
haspel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)háspel s. n.,
pl. háspeluri