hartă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁRTĂ, hărți, s. f. Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice. ◊ (În sintagmele)
Harta fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare.
Hartă geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
Hartă hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane.
Hartă lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă.
Hartă sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice.
Hartă de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale. – Din
ngr. hártis.