harchină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (
Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [
Var.:
hárșchină s. f.] –
Et. nec.harchină (Dicționaru limbii românești, 1939)hárchină și (maĭ rar)
hárșchină f., pl.
ĭ (d.
harș, harșt și rudă cu
jarchină, jarcă, halcă și poate și cu
hartan).
Est. Jarcă, halcă, felie saŭ bucată mare (de slănină, de cașcaval ș. a.).
harchină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hárchină (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hárchinei; pl. hárchineharchină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harchină f. Mold. felie de mămăligă sau slănină:
dându-ne și nouă câte o harchină CR. [Cf.
hartan].