harceaparcea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁRCEA-PÁRCEA adv. (
Fam.; în
expr.)
A face (pe cineva sau ceva)
harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din
tc. parça-parça „bucată cu bucată”.
harceaparcea (Dicționaru limbii românești, 1939)hárcea-párcea (
ea dift.) adv. (turc.
parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt [!] infl. unor cuv. ca
hondron-bondron ș. a. V.
hara-para, parcea).
Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și
hárta-párta și
hárta-pále (vest).
harceaparcea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hárcea-párcea (
fam.)
adv.