hârb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRB, hârburi, s. n. 1. (
Pop.) Ciob, spărtură.
2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate;
p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat.
3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. –
Cf. bg. hărbel.