hărăzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV.
Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (
1). ♦ (
Înv.) A dedica, a închina.
2. (
Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din
sl. harizati.