hârâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV.
1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la
pers. 3) A scoate un zgomot dogit.
2. Intranz. (Despre organele respiratorii;
p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (
Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi.
3. Intranz. (Despre câini; la
pers. 3) A mârâi.
4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦
Tranz. (
Fam.) A întărâta, a irita pe cineva.
5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. –
Hâr +
suf. -âi.