haplologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAPLOLOGÍE, haplologii, s. f. (
Lingv.) Suprimare prin disimilație totală a unei silabe identice sau asemănătoare cu o silabă din același cuvânt sau din cuvinte învecinate.
Prin haplologie, „cucoane” devine „coane”. – Din
fr. haplologie.haplologie (Dicționar de neologisme, 1986)HAPLOLOGÍE s.f. Suprimare a unei silabe prin disimilare totală. [Gen.
-iei. / < fr.
haplologie, cf. gr.
haplos – o dată,
logos – vorbire].
haplologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAPLOLOGÍE s. f. suprimare a unei silabe prin disimilație totală. (< fr.
haplologie)
haplologie (Dicționaru limbii românești, 1939)haplologíe, V.
aplologie.haplologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haplologíe (ha-plo-) s. f.,
art. haplología, g.-d. art. haplologíei; pl. haplologíi, art. haplologíile