handicap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă.
2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva.
3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din
engl.,
fr. handicap.handicap (Dicționar de neologisme, 1986)HANDICÁP s.n. 1. (
Sport) Avantaj pe care îl capătă concurenții mai slabi într-o competiție pentru a avea șanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă.
2. (
Fig.) Greutate, piedică în muncă etc. [< engl., fr.
handicap].
handicap (Marele dicționar de neologisme, 2000)HANDICÁP s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate. 3. deficiență fizică. (< engl., fr.
handicap)
handicap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)handicáp s. n.,
pl. handicápuri