hamac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAMÁC, hamacuri (hamace), s. n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. – Din
fr. hamac.hamac (Dicționar de neologisme, 1986)HAMÁC s.n. Plasă sau pânză care se poate suspenda între doi stâlpi etc. în așa fel încât să folosească drept pat mobil. [Pl.
-uri, -e. / < fr.
hamac, sp.
hamaca < cuv. caraib].
hamac (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr.
hamac)
hamac (Dicționaru limbii românești, 1939)*hamác n., pl.
e (fr.
hamac, d. sp.
hamaca, cuv. luat de la Caraibĭ). Pat spînzurat format dintr´o plasă.
hamac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hamác s. n.,
pl. hamácuri/hamácehamac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hamac n. pat format dintr´o bucată de pânză sau dintr’o rețea și suspendat de extremități, ca să se poată balanța.