ham (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.
ham (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊
Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊
Expr. A trage în (sau
la)
ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai).
Are cai buni la ham. – Din
magh. hám.ham (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ham1, s.n. (reg., înv.) coș de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp.
ham (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ham2, s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită.
ham (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ham (hámuri), s. n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul.
Mag. hám (Miklosich,
Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi,
Dict., 92),
cf. sb.,
ceh. ham, pol.,
rut. hamy. Cuvîntul
mag. provine din
v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. –
Der. hămurar, s. m. (persoană care face hamuri);
hămurărie, s. f. (șelărie);
înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea;
refl., a se mulțumi cu o muncă istovitoare);
înhămătură, s. f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept);
deshăma, vb. (a desface, a dezlega);
hamut, s. n. (parte a hamului), din
bg. hamut sau
rus. chomut.ham (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. –
Mr. ham. Creație spontană,
cf. fr. (
Cotes-du-Nord) „hamer” „a lătra” (Șeineanu,
Chien, 113). –
Der. hămăi, vb. (a lătra);
hămăială, s. f. (lătrat);
hămăit, s. f. (lătrat);
hămui, vb. (a lătra).
ham (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ham, hamuri s. n. sutien.
ham (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HAMᾹDET el-HAMRA (al-Hammādah al Hamrā’), podiș deșertic și pietros, nepopulat, în NV Libiei;
c. 100 mii km
2. Se întinde de la E la V, pe 700 km și de la N la S, pe 200 km.
Alt. med.: 500
m. Alt. max.: 968
m.ham (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HAMᾹH v. Hama.ham (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ham n., pl.
urĭ (ung.
hám, ham [d. vgerm.
hamo, căpăstru], de unde și sîrb.
ham, rut.
hamy, hamurĭ). Toate curelele care se pun pe calu de căruță.
Cal de ham, cal de căruță, de trăsură (în opoz. cu
cal de călărie).