halucinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din
fr. hallucination, lat. hallucinatio.halucinație (Dicționar de neologisme, 1986)HALUCINÁȚIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situații care de fapt nu există; vedenie. [Gen.
-iei, var.
halucinațiune s.f. / cf. fr.
hallucination, lat.
hallucinatio].
halucinație (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr.
hallucination, lat.
hallucinatio)
halucinație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halucináție (-ți-e) s. f.,
art. halucináția (-ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (-ți-i-)