halal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALÁL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊
Expr. (
Fam.)
Halal mie (sau
ție etc.) sau
halal să-mi (sau
să-ți etc.)
fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! – Din
tc. halal.halal (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)halál s.n. (pop.)
1. (înv.) recunoștință.
2. (înv.) dar, plocon.
3. binecuvântare, noroc; har.
4. (interj.) noroc, ferice (de); bravo.
halal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)halál s. n. –
1. Dar, cadou. –
2. Mulțumire, recunoștință. –
3. Noroc, fericire. –
Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794),
cf. ngr. χαλάλι „permis”,
alb. halalj, bg.,
sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt
înv. (
sec. XVIII), ultimul mai ales ca
adv.,
ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”,
bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu
sp. „enhorabuena”.
halal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HALÁL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊
Expr. (
Fam.)
Halal mie (ori
ție etc.) sau
halal să-mi (sau
să-ți etc.)
fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! ♦ (Substantivat,
n.;
înv.) Noroc. –
Tc. halal „legitim, permis”.
halal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HALÁL (‹
tc.)
subst.,
interj. 1. Subst. Hrană pe bază de proteine animale (miel, capră, oaie, pui – carnea de porc fiind exclusă) pregătită potrivit preceptelor religioase musulmane. Echivalent al
cușerului la evrei.
2. Interj. Exclamație care exprimă admirația. ◊
Expr. (
Fam., adesea ironic)
Halal să-mi (ori
să-ți etc)
fie = bravo! să-mi (ori să-ți etc.) fie de bine.
halal (Dicționaru limbii românești, 1939)halál interj. de admirațiune serioasă saŭ ironică (turc.
halal, legitim, permis,
halal olsun, bravo; ngr.
haláli, ceĭa ce e permis, în ordine; bg. sîrb.
halal, binecuvîntare). Bravo, frumos:
Halal așa casă! Halal de capu luĭ! Halal să-țĭ fie! – Și
halam (infl. de
haram) în vest:
halam de noră (Univ. 26 Aug. 1929; 3, 4).
halal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halál interj.halal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)halal a.
1. binecuvântat:
copilul numai ce mănâncă e halal PANN;
2. (ironic) procopsit:
halal nepot ! [Turc. HALAL, permis, legitim]. ║ int.
halal de ! 1. (în sens bun) ferice de:
halal de cine-i tânăr și are bani mulți ! AL.;
2. (ironic) mare procopseală !
halal de bieții împricinați ! AL.