haită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁITĂ, haite, s. f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦
Fig. Bandă (de răufăcători).
2. (
Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană.
3. (
Reg.) Cățea (rea);
p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din
magh. hajtó.