haimanalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAIMANALÂC, haimanalâcuri, s. n. Faptul de a hoinări ca o haimana; hoinăreală, vagabondaj. –
Haimana +
suf. -lâc.haimanalâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haimanalấc s. n.,
pl. haimanalấcuri