haiduci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV.
Intranz. A duce viață de haiduc. ♦
Refl. A se face haiduc. – Din
haiduc.haiduci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haiducí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. haiducésc, imperf. 3
sg. haiduceá; conj. prez. 3
să haiduceáscăhaiducì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)haiducì v. a duce vieață de haiduc:
decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.