haidău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAIDĂU, haidăi, s. m. (
Reg.)
1. Păzitor de vite (mari).
2. Haidamac (
1).
3. (
Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din
magh. hajtó „mânător, gonaci”.