haidău - explicat in DEX

haidău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.

haidău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
haidău² s.n. (reg.) joc țărănesc.

haidău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
haidău, haidăi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)

haĭdăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
haĭdắŭ m. (d. haĭtăŭ [Trans.], ung. hajtó, haĭdăŭ [d. hajtani, a mîna], supt [!] infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.

haidău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
haidắu (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidắul; pl. haidắi, art. haidắii

haidău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
haidău m. argat la vite: Ciubuc mocanul s’a călugărit cu mai toți haidăii lui CR. [Derivat din haide !].