hahniu (Dicționar de neologisme, 1986)HÁHNIU s.n. v.
hahnium.
hahniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁHNIU s. n. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot. (< fr., engl.
hahnium)
hahniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HÁHNIU (‹
n. pr. Hahn)
s. n. Element chimic (
nr. at. 105) transuranic, cu durata de viață de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov și descoperit (1970) pe cale artificială de un colectiv de cercetători de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusă (1997) este
Dubnium (simbol chimic Db).
hahniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)háhniu [
pron. hániu]
s. n.,
art. háhniul; simb. Hn