haham (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAHÁM, hahami, s. m. 1. Persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor și a păsărilor la mozaici.
2. (
Înv.) Rabin. – Din
tc. haham.haham (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hahám (hahámi), s. m. – Rabin. –
Mr. haham. Tc. haham (Șeineanu, II, 194; Lokotsch 788; Ronzevalle 83; DAR), din
ebr. hacham „învățat”;
cf. ngr. χαχάμης.
Sec. XVIII. –
Der. haham-bașa, s. m. (
înv., mare rabin), din
tc. haham bași.haham (Dicționaru limbii românești, 1939)hahám m. (turc.
haham, d. ebr.
haham, înțelept). Rabin (Vechĭ). Tăĭetor de vite și de păsărĭ la jidanĭ.
haham (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hahám s. m.,
pl. hahámihaham (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)haham m.
1. od., rabin;
2. azi, tăietor de vite și de păsări (după ritul evreesc);
3. (ironic) arhanghel:
te strânge hahamul de gât. [Turc. HAHAM, lit. înțelept, învățat].