hachițe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HACHÍȚE s. f. pl. 1. (În
expr.)
A avea hachițe (a-l apuca pe cineva sau
a-i veni cuiva
hachițele) = a avea toane, capricii, istericale.
2. Chichițe, nod în papură. [
Acc. și:
háchițe]
hachițe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁCHIȚE s. f. pl. (În
expr.)
A avea hachițe sau
a-l apuca (pe cineva),
a-i veni (cuiva)
hachițele = a avea toane, capricii, istericale. [
Acc. și:
hachíțe] –
Et. nec.hàchițe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hàchițe f. pl. Mold. toane:
i-au venit hachițele să plece. [Origină necunoscută].