gușat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUȘÁT, -Ă, gușați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are gușă (
3). –
Gușă +
suf. -at.gușat (Dicționaru limbii românești, 1939)gușát, -ă adj. și s. (d.
gușă. D. rom. vine rut.
gušátiĭ). Persoană bolnavă de gușă. Epitet ironic cuĭva.
gușat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gușát adj. m.,
s. m.,
pl. gușáți; adj. f.,
s. f. gușátă, pl. gușátegușat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gușat a. cu o gușă:
gușații dela Câmpulung.