grus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRUS s. n. (
Constr.) Varietate de criblură. – Din
germ. Grus.grus (Dicționar de neologisme, 1986)GRUS s.n. Piatră tare sfărâmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ.
Grus].
grus (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRUS s. n. piatră tare sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcarea șoselelor. (< germ.
Grus)