guzgan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GUZGÁN,guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.
guzgan(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) guzgán,guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.
guzgan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) guzgán s. m., pl. guzgáni
guzgan(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) guzgan m. Mold. 1. chițcan: guzgan de câmp;2.fig. sgârcit: ești un guzgan AL. [Compromis din guziu și chițcan].