guvernant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUVERNÁNT, -Ă, guvernanți, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat,
m. pl.) Care guvernează.
2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din
fr. gouvernant.guvernant (Dicționar de neologisme, 1986)GUVERNÁNT, -Ă adj., s.m. (
adesea la pl.) (Cel) care guvernează. [Cf. fr.
gouvernant].
guvernant (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUVERNÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) care guvernează. (< fr.
gouvernant)
guvernant (Dicționaru limbii românești, 1939)*guvernánt, -ă adj. (fr.
gouvernant). Care guvernează:
partidu guvernant. M. pl. Aceĭ care guvernează un stat. S. f. Dadacă [!], îngrijitoare de copiĭ maĭ marĭ. V.
companie.guvernant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvernánt1 (rar)
adj. m.,
pl. guvernánți; f. guvernántă, pl. guvernánteguvernant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)guvernánt2 s. m.,
pl. guvernánțiguvernant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)guvernant a. care guvernă. ║ m. pl. cei ce au puterea în mână.