gută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră.
2. (
Reg.) Apoplexie; paralizie. – (
1) Din
fr. goutte, (
2)
lat. gutta „picătură”.