guanină - explicat in DEX

guanină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GUANÍNĂ s. f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică^{Vezi nota}, prezentă în țesuturi animale și derivate organice. – Din fr. guanine.

guanină (Dicționar de neologisme, 1986)
GUANÍNĂ s.f. Substanță azotată prezentă în țesuturi animale și derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].

guanină
GUANÍNĂ, guaníne, s. f. Purină (C₅H₅N₅O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină și uracil. (terminolog. științif., din guano (unde se întâlnește cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

guanină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)

guanină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
guanínă (gua-) s. f., g.-d. art. guanínei